„Medicii care ne hotărăsc destinele”

O fetiţă de doar doi ani, o tînără de 23 ani însărcinată în luna a şasea, o mămică a trei copii minori şi-au pierdut viaţa încredinţîndu-şi sănătatea în mîinele medicilor.

Micuţa de doi ani a murit după trei zile de internare în „Spitalul de copii nr.1” din Chişinău, cu diagnoza pneumoniei. Ea nici nu bănuia că acei care au ajutat-o să apară pe lume, nu îi vor putea oferi ajutor atunci, cînd înradevăr situaţiea a ajuns la apogeu.
Mama copilului spunea că a chemat medicul de trei ori însă acesta nu a venit şi nici nu a acordat atenţie urgenţei. Medicii însă declară contrariul, că : „Mămica nu a însistat să cheme medicul”.

A cui se face dreptatea?
Oare aflîndu-ne în spitale tot trebuie să cerem atenţia medicilor!

Dar, tînăra de 23 de ani însărcinată în luna a şasea, plină de viaţă, bucuri şi dorinţă de a trăi, a murit din cauza că medicii „au uitat” care este procedura în cazul unui avort spontan. Chiuretajul care urma a fi făcut, pur şi simplu a fost uitat, consecinţele fiind infecţia şi ca urmare moarte tinerei.

Şi exemplul, mămicii care a decedat deoarice aflîndu-ne în sec.XXI, avem medici care nu pot deferenţia pneumonia de tuberculoză. Purtînd bolnava din spital în spital, pînă aceasta a murit în secţia de internare.

Acestea au fost ultemele cazuri care au fost popularizate în rîndul societăţii, ca consecinţă stimulîn frica în rîndul populaţiei. Fiecare punîndu-şi întrebarea: „Pot eu oare sămi încredinţez sănătatea şi viaţa în mîinele medicilor?”.
Cine rămîne a fi vinovat pentru situaţia creată? Oare conducerea care neglijează medicina, umilind medicii cu „salarii de rîs”, care la rîndul său ajung a fi corupţi.
Banii au ajuns a hotărî, cine va primi ajutorul celor care la început de cale au dat „Jurămîntul lui Hipocrate” de a acorda ajutor celor care au nevoie de ei, nefăcind diferenţiere între sărac şi bogat.
Să nu uităm că sănătatea noastră depinde nu doar de medici dar şi de noi, şi dacă vom avea grijă de ea, nu vom nimeri în mîina medicilor neprofesionali.
Viaţa este cea mai importantă, ea ne este dată de sus, de Dumnezeu şi nimeni nu are dreptul să decidă cine va trăi şi cine nu.

Problemele minorităţilor sexuale!

Problema minorităţilor sexuale, este una de secole. Dar cel mai tare a ajuns a fi simţi în perioada contemporană, atunci cînd aceştea au ajuns să iasă din “umbră” şi să-şi ceară drepturile. Ei vor ca să nu fie priviţi ca nişte resturi al societăţii, vor să posede dreptul de a forma familii,de a participa la proectele de lege.
De ce oamenii nu îi acceptă aşa cum sunt? Stereotipurile create sunt deja învechite,deoarice trăim într-o societate democrată, contemporană şi trebuie să acceptăm oamenii aşa cum sunt, deoarice homosexualitatea nu e o simplă dorinţă, dar o boala, un viciu care a ajuns să se extindă tot mai tare.

Opinia publică este de o părere critică, ea nu acceptă minorităţile sexuale ca o componentă a sa şi din răsputeri încearca să le “inlăture” de la sine. Homosexualii sunt priviţi ca potenţialii posesori de boli sexuale, sub nici un pretex nu sunt acceptaţi într-un grup şi de regulă sunt luaţi în rîs.
Biserica este de părerea că imoralitatea practicată de aşa numitele “minorităţi sexuale” este îndreptată împotriva fiinţei lor proprii, împotriva lui Dumnezeu şi împotriva societăţii pentru că duce la distrugerea personalităţii, a familiei şi a societăţii în cele din urmă.Dumnezeu a creat un bărbat şi o femie pentru a semăna dragostea între ei şi iubirea între două persoane de acelaşi sex este o revoltă contra credinţei şi contra divinului. Biserica este categoric contra oficializării relaţiilor între doi gay sau două lisbiene.
Oficialităţile se ţin pe o poziţie neutră, pe de o parte minorităţile sexuale sunt aceiaşi cetăţeni ca şi cei de orientare sexuală tradiţională, pedealtă parte posedă propriile stereotipuri. Ei susţin că statul elaborează legile pentru a proteja cetăţenii, familiile şi societatea. Legile sunt pentru a preveni şi a penaliza nelegiuirile.
Cei nelegiuiţi nu pot participa la elaborarea legilor pentru că ei le vor folosi ulterior aceste legi împotriva oamenilor şi statului, iar în cazul imoralilor vor distruge familia. Mergând pe ideia că “minorităţile sexuale” trebuie să fie acceptate la elaborarea legilor, va trebui să acceptăm participarea la elaborarea legilor şi a altor aşa zise “minorităţi”. Hoţii şi ucigaşii trebuie să fie consultaţi şi să participe la elaborarea Codului Penal. Nu?
La noi în ţară oamenii încă nu sunt obişnuiţi cu acest mod de dragoste, dar va veni timpul şi se va găsi o explicaţie. Minorităţile sexuale din Moldova renunţă să spună că manifestă un alt tip de dragoste, pentru că mai mult de jumătate din populaţie (59,63%) nu sunt de acord cu legalizarea căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex. Un pas important, în acest sens, a fost făcut de către Oleg şi Andrei, doi bărbaţi care la sfârşitul lunii octombrie şi-au oficiat căsătoria.
Asemenea gesturi a reprezentanţilor minorităţilor sexuale, pot avea un impact negativ asupra societăţii, deoarice pot fi privite drept niste gesturi de respingere a căsătoriilor tradiţionale, a luarii în rîs a iubirii tradiţionale între bărbat şi femeie. Care pot duce la declanşarea agresivităţii şi perturbarii ordinei publice, îndeosebi de tineret care într-un mod deosebit prcep asemenea gesturi.
După părerea mea minorităţile sexuale sunt aceiaşi oameni, care trebuie primiţi în societate ca nişte părţi componente a ei. Faptul că posedă o orientare netradiţională nu le afectează negativ ca personalităţi, dar din potriva în unele cazuri chiar le evidenţiază din mulţimea oamenilor de rind. Comunităţile minorităţilor sexuale sunt mai unite, deoarice iind respinşi de societate ei îşi găsesc susţinerea printre acei care sunt ca şi dînşii.
Eu nu sunt în potriva oficializării relaţilor între gay sau lizbiene, dar sunt categoric contra înfierei de către aceste cupluri a copliilor.Eu consider că un copil trebuie să fie înconjurat de iubirea mamei pentru a educa în sine blîndeţea, grija faţă de altă persoană, dorinţa de a educa proprii copii, şi iubirea tatălui pentru a educa în el tăria caracterului, etc.
Cu alte cuvinte nu trebuie să ignorăm problema minorităţilor sexuale, deoarice ea a fost, este şi va fi, deoarice acesta nu este o simplă joacă dar o adevărată patologie la nivelul hromosomilor. Şi vor trece secole dar societatea tot nu va găsi răspuns la întrebarea: „cum să fim cu minoritîţile sexuale?”.

„Reduce din viteză, viaţa are prioritate!”

Potrivit ultemelor date oficiale, în Moldova de la începutul anului curent au fost înregistrate 2129 de accidente rutiere. Lipsa respectului reciproc a participanţilor la trafic, neatenţia, lipsa „ZEBRELOR” şi necalificarea şoferilor sunt principale cauze a producerei acestora.
„Patru răniţi grav,în două accidente”, „Morţi pe şosele”, „7 tineri şi-au pierdut viata intr-un accedent rutier”,”O tînără a fist lovita la trecerea de pietoni…” aşa se încep stirile în ultimul timp, şi nimeni nu-şi pune întrebarea:”De ce?”.
Oare,aşa indiferenţi am ajuns noi să fim, încît viteza şi „cumpărarea permisurilor” a devenit a fi mai prioritare decît viaţa.
Şef Direcţie Generală Ordine Publică, MAI, Mihai Cebotaru a declarat, că:„Odată cu apariţia automobilului au apărut şi victemele acestuia, pentru ca numărul accidentelor rutiere să atingă astăzi proporţii alarmante. Una din principalele cauze fiind neinstruirea calificată a viitorilor şoferi, unica şi cea mai potrivită soluţie este mărirea perioadei de studii de la trei luni la şase, şi întroducerea unui examen adougător care va constetui o testare psihologica”.
Pe 17 noembrie a avut loc mers funebru în centrul capitalei în memoria celor decedati în accedetele ruiere. La care au participat zeci de automobile impodobite cu baloane negre care excortau, o ambulanţă şi două maşini grav avariate în urma unui accident, de la Sediul Central al Politiei Rutiere pînă în Piaţa Marei Adunări. Care a devenit loc de comemorare a victemelor accedentelor rutiere, unde au fost aprinse 389 lumînări în memoria persoanelor ce au decedat în acest an.
La piaţă au venit şi persoanele a le caror membri de familie au avut de suferi în urma accidentelor rutiere.
Tatiana Muhai, participantă la acţiune care anul acesta şi-a pierdut tatăl într-un accident rutier, este de părerea că organizarea unei asemenea întruniri poate schimba atitudinea oamenilor faţă de securitatea traficul rutier.
Acţiunea a fost organizată de Asociatia automobiliştilor şi Ministerul Afacerilor Interne cu ocazia Zilei Internaţionale de comemorare a victemelor accidentelor rutiere.
Conform datelor oficiale, anual în lume mor peste un milion de persoane în accidente rutiere, dar alte 35 de milioane sunt ranite.În Moldova anul acesta în accedente rutiere au decedat 389 de persoane, iar alte 2700 au fost rănite.
Aceste cifre înfricuşetoare pot fi reduse, doar dacă fiecare, indiferent şofer sau pieton, va conştientiza că securitatea la trafic depinde doar de noi !!!

Un coş în care încap trei profesori universitari!

Sistemul actual de pensii şi salarii este unul imperfect şi nedrept. Pensiile şi salariile din R.Moldova sunt cele mai joase din Europa şi CSI. Salariul minim pe republică este de 700 lei, pe cînd indemnizaţiile şi alocaţiile se socot doar din 400 lei, a menţionat Igor Dodon, ministrul economiei.
Astfel, conform datelor Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor, salariul tarifar a unui conferenţiar universitar este de 720 lei. O realitate tristă!
Însă, coşul minim de consum constitue astăzi în medie 1500-2000 lei, încluzînd produse alimentare, servicii comunale, servicii medicale, haine şi alte necesităţi casnice. Făcînd o paralelă , constatăm o realitate a sec.XXI, trăind o democraţie–comunistă.
Pentru a completa un coş minim de consum este nevoie de salariul a trei profesori universitari. Sunt studentă şi aud de la profesorii mei, cît e de greu să lucrezi cîte 1,2-2 norme pentru a-şi putea întreţine existenţa sa şi pentru a acorda familiei sale un trai decent.
Lector universitar, magistru – doctorant V.Madan, mi-a spus că salariul său în medie constitue 1300 lei, pecînd colegii din România au un salariu în mediu de 1000 euro. Este evident că fiind o persoană tînără, un asemenea salariu nu îţi acordă încredere într-un viitor prosper.
Creşterea preţului la combustibil, produsele alimentare şi serviciile prestate, agravează şi mai tare situaţia tensionată, însă conducerea doar ridică umerii în nedumerire. Prim-ministru, V.Tarlev, a menţionat: „Nu sunt în potriva agenţilor economici ce majorează preţurile, dar pledez pentru preţuri transparente, nespeculate şi argumentate economic”.
A.Dumbrăveanu, conferenţiar universitar mi-a zis că pe lună salariul său, ajunge la 1900 lei incluzînd procentele de la contracte şi adausurile, acesta fiind unicul venit.
Salariile au fost transformate de PCRM în „pomene sociale”, a menţionat D.Bragheş liderul PDS, a mai adăugat că propune guvernului indexare anuală a salariilor şi pensiilor.PDS-ul deja a prezentat şi un proect de lege în acest gen.
De ce profesorii, persoanele care ne învaţă, care ne îndrumă şi ne aspiră dragostea faţă de carte şi viitoare profesie, sunt neglijaţi de conducere?
Oare aceasta merită ei?…