Micuţa de doi ani a murit după trei zile de internare în „Spitalul de copii nr.1” din Chişinău, cu diagnoza pneumoniei. Ea nici nu bănuia că acei care au ajutat-o să apară pe lume, nu îi vor putea oferi ajutor atunci, cînd înradevăr situaţiea a ajuns la apogeu.
Mama copilului spunea că a chemat medicul de trei ori însă acesta nu a venit şi nici nu a acordat atenţie urgenţei. Medicii însă declară contrariul, că : „Mămica nu a însistat să cheme medicul”.

A cui se face dreptatea?
Oare aflîndu-ne în spitale tot trebuie să cerem atenţia medicilor!

Dar, tînăra de 23 de ani însărcinată în luna a şasea, plină de viaţă, bucuri şi dorinţă de a trăi, a murit din cauza că medicii „au uitat” care este procedura în cazul unui avort spontan. Chiuretajul care urma a fi făcut, pur şi simplu a fost uitat, consecinţele fiind infecţia şi ca urmare moarte tinerei.

Şi exemplul, mămicii care a decedat deoarice aflîndu-ne în sec.XXI, avem medici care nu pot deferenţia pneumonia de tuberculoză. Purtînd bolnava din spital în spital, pînă aceasta a murit în secţia de internare.

Acestea au fost ultemele cazuri care au fost popularizate în rîndul societăţii, ca consecinţă stimulîn frica în rîndul populaţiei. Fiecare punîndu-şi întrebarea: „Pot eu oare sămi încredinţez sănătatea şi viaţa în mîinele medicilor?”.
Cine rămîne a fi vinovat pentru situaţia creată? Oare conducerea care neglijează medicina, umilind medicii cu „salarii de rîs”, care la rîndul său ajung a fi corupţi.
Banii au ajuns a hotărî, cine va primi ajutorul celor care la început de cale au dat „Jurămîntul lui Hipocrate” de a acorda ajutor celor care au nevoie de ei, nefăcind diferenţiere între sărac şi bogat.
Să nu uităm că sănătatea noastră depinde nu doar de medici dar şi de noi, şi dacă vom avea grijă de ea, nu vom nimeri în mîina medicilor neprofesionali.
Viaţa este cea mai importantă, ea ne este dată de sus, de Dumnezeu şi nimeni nu are dreptul să decidă cine va trăi şi cine nu.

Formată în baza Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr. 677-4 din 05.12.1991, Brigada de poliţie cu destinaţie specială “Fulger”, reprezintă o unitate structurală de front a MAI. Prin statutul său, această subdiviziune are drept scop asigurarea legalităţii şi ordinii de drept pe întreg teritoriul Republicii Moldova, respingerea atacurilor criminale, asigurarea ordinii şi liniştii publice la diferite manifestări publice.

Efectivul “Fulger”-ului se află în permanenţă în avangarda luptei cu criminalitatea şi pe parcursul activităţii sale a demonstrat că în momentele de grea cumpănă, angajaţii şi-au onorat cu sfiţenie datoria de apărători ai Patriei.

Şi astăzi faptele poliţiştilor BPDS “Fulger” sunt înalt apreciate atât de conducerea Ministerului Afacerilor Interne cât şi de conducerea de vârf a ţării.

Dimineaţa zilei de 5 decembrie a debutat cu depunerea jerbelor de flori la Complexul Memorial al BPDS “Fulger” edificat în cinstea poliţiştilor căzuţi la datorie. După aceasta, efectivul brigăzii s-a aliniat pentru ceremonia festivă şi pentru întâlnirea oaspeţilor de onoare.

Cu prilejul aniversării, BPDS “Fulger” a fost onorată cu prezenţa ministrului afacerilor interne, dl Gheorghe Papuc, factori de decizie din cadrul MAI precum şi foşti comandanţi, veterani şi pensionari ai brigăzii.

În alocuţiunea rostită cu această ocazie, ministrul a specificat că, mai bine de un deceniu această subdiviziune şi-a exercitat impecabil funcţia de apărători ai ordinii de drept, securităţii şi legalităţii, contribuind la consolidarea independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale a ţării, afirmându-se ca una dintre cele mai principale forţe ale MAI.

Domnia sa a felicitat cordial efectivul, urându-le perseverenţă şi profesionalism în activitatea cotidiană, totodată aducând sincere şi calde mulţumiri celor care au stat la baza formării BPDS “Fulger”.

La rândul său, comandantul acestei subdiviziuni, Grigore Cojocaru a dat citire ordenelor cu privire la conferirea distincţiilor şi insignelor MAI unor colaboratori ai Brigăzii – Ordinul “Crucea pentru merit”, “Pentru merite deosebite”, insigna “Vulturul de aur”, “Colaborator eminent” şi “Poliţist fruntaş”. Totodată Brigada a primit cadou din partea ministerului două autoturisme de model “Dacia Logan”.

De asemenea, cu prilejul sărbătorii, poliţiştii cu stagiu respectabil în serviciu au primit cadouri de preţ.. Premii băneşti au fost acordate familiilor celor care au decedat în exerciţiul funcţiunii şi invalizilor de război.

Ceremonia a luat sfârşit sub acordurile formaţiei “Fulger”.

Partidul comunist este al doilea cu 11,7%.

În total, patru partide trec de pragul de 7 la sută necesar pentru a fi alese: Rusia Unită, Partidul comunist, ultranaţionaliştii pro-Kremlin /LDPR/ ai lui Vladimir Jirinovski şi partidul de stînga pro-Kremlin Rusia Justă.

Nicolae Posturuso, şeful Aparatului directorului general al SV, a relatat că Centrul va oferi posibilităţi de instruire şi dezvoltare profesională pentru personalul de toate nivelurile, va acorda suport didactic şi metodic pentru dezvoltarea sistemului de instruire în birourile vamale, şi va crea condiţii favorabile pentru generarea lucrului ştiinţific şi implementarea acestuia în sistemul vamal.

Prim-ministrul Vasile Tarlev, prezent la ceremonia de inaugurare, a menţionat că “pe parcursul ultimilor ani Serviciul Vamal a depus eforturi pentru ajustarea activitatea vamală la standardele europene care pot fi dezvoltate şi implementate cu succes doar în cazul în care tot personalul vamal va fi instruit şi perfecţionat permanent”.

Alocaţiile bugetare pentru renovarea centrului de instruire, care a durat 2 ani, constituie 15 milioane lei (peste 900 mii Euro).

Victoria Becham, soţia celebrului fotbalist şi fosta solistă a formaţiei Spice Girls, aşteaptă cu nerăbdare naşterea fetiţei.A comunicat revista “OK”.

Celebra Party Lady şi una din cele mai frumoase femei a Hollywood-lui de nenumeroase ori a declarat dorinţa de de a avea o fetiţă.Soţii Becham au deja trei copii:Bruklin-9 ani,Romeo-4 ani şi micuţul Cruz care curînd va împlini 3 ani.

Deşi,informaţia că  Victoria aşteaptă apariţia pe lume a fetiţei nu este confirmată,faptele vorbesc că aceasta este adevărat.În ultimul timp soţia lui David Becham de numeroase ori a fost văzută în magazinele pentru nou-născuţi,a avut o întîlnire cu dizainerul de interier rugîndul să lucreze asupra disignului noei camere pentru casa din Las Angeles,realizînd-o în culori roze. 

O sursă apropiată a familiei Becham,a spus revistei “OK”, că Victoria nu se grăbeşte să declare oficial despre sarcină,pentru a minimaliza atenţia jurnaliştilor.Învăţată cu amara experienţă a interpretelor Jenifer Lopez şi a Cristinei Aguilera,care acuma permanent sunt urmărite de paparazzi ,interpreta a hotărît cît mai mult timp să ascundă situaţia delicată.

Opinia publică este de o părere critică, ea nu acceptă minorităţile sexuale ca o componentă a sa şi din răsputeri încearca să le “inlăture” de la sine. Homosexualii sunt priviţi ca potenţialii posesori de boli sexuale, sub nici un pretex nu sunt acceptaţi într-un grup şi de regulă sunt luaţi în rîs.
Biserica este de părerea că imoralitatea practicată de aşa numitele “minorităţi sexuale” este îndreptată împotriva fiinţei lor proprii, împotriva lui Dumnezeu şi împotriva societăţii pentru că duce la distrugerea personalităţii, a familiei şi a societăţii în cele din urmă.Dumnezeu a creat un bărbat şi o femie pentru a semăna dragostea între ei şi iubirea între două persoane de acelaşi sex este o revoltă contra credinţei şi contra divinului. Biserica este categoric contra oficializării relaţiilor între doi gay sau două lisbiene.
Oficialităţile se ţin pe o poziţie neutră, pe de o parte minorităţile sexuale sunt aceiaşi cetăţeni ca şi cei de orientare sexuală tradiţională, pedealtă parte posedă propriile stereotipuri. Ei susţin că statul elaborează legile pentru a proteja cetăţenii, familiile şi societatea. Legile sunt pentru a preveni şi a penaliza nelegiuirile.
Cei nelegiuiţi nu pot participa la elaborarea legilor pentru că ei le vor folosi ulterior aceste legi împotriva oamenilor şi statului, iar în cazul imoralilor vor distruge familia. Mergând pe ideia că “minorităţile sexuale” trebuie să fie acceptate la elaborarea legilor, va trebui să acceptăm participarea la elaborarea legilor şi a altor aşa zise “minorităţi”. Hoţii şi ucigaşii trebuie să fie consultaţi şi să participe la elaborarea Codului Penal. Nu?
La noi în ţară oamenii încă nu sunt obişnuiţi cu acest mod de dragoste, dar va veni timpul şi se va găsi o explicaţie. Minorităţile sexuale din Moldova renunţă să spună că manifestă un alt tip de dragoste, pentru că mai mult de jumătate din populaţie (59,63%) nu sunt de acord cu legalizarea căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex. Un pas important, în acest sens, a fost făcut de către Oleg şi Andrei, doi bărbaţi care la sfârşitul lunii octombrie şi-au oficiat căsătoria.
Asemenea gesturi a reprezentanţilor minorităţilor sexuale, pot avea un impact negativ asupra societăţii, deoarice pot fi privite drept niste gesturi de respingere a căsătoriilor tradiţionale, a luarii în rîs a iubirii tradiţionale între bărbat şi femeie. Care pot duce la declanşarea agresivităţii şi perturbarii ordinei publice, îndeosebi de tineret care într-un mod deosebit prcep asemenea gesturi.
După părerea mea minorităţile sexuale sunt aceiaşi oameni, care trebuie primiţi în societate ca nişte părţi componente a ei. Faptul că posedă o orientare netradiţională nu le afectează negativ ca personalităţi, dar din potriva în unele cazuri chiar le evidenţiază din mulţimea oamenilor de rind. Comunităţile minorităţilor sexuale sunt mai unite, deoarice iind respinşi de societate ei îşi găsesc susţinerea printre acei care sunt ca şi dînşii.
Eu nu sunt în potriva oficializării relaţilor între gay sau lizbiene, dar sunt categoric contra înfierei de către aceste cupluri a copliilor.Eu consider că un copil trebuie să fie înconjurat de iubirea mamei pentru a educa în sine blîndeţea, grija faţă de altă persoană, dorinţa de a educa proprii copii, şi iubirea tatălui pentru a educa în el tăria caracterului, etc.
Cu alte cuvinte nu trebuie să ignorăm problema minorităţilor sexuale, deoarice ea a fost, este şi va fi, deoarice acesta nu este o simplă joacă dar o adevărată patologie la nivelul hromosomilor. Şi vor trece secole dar societatea tot nu va găsi răspuns la întrebarea: „cum să fim cu minoritîţile sexuale?”.